Nu e studiu de specialitate, e bun simț. Aparent nici nu e vreun caz izolat ci un trend. Treaba stă în felul următor: se ia una bucata publicație on-line ce abordează subiecte trendy- marketing, dezvoltare personală și profesională, PR sau Social Media- și se asociază cu un bucata nume cu renume. Adică cineva cunoscut, o personalitate la care să te uiți ca la Coloana Infinitului și să zici: „Uau, vreau să fiu tu!”.
Viaţa este imprevizibilă şi agitată, trăim de azi pe mâine şi uităm să ne gândim la viitor. Ziua de mâine poate aduce orice, de la o minune la o cumplită tragedie.
Campania umanitară "Fă un copil fericit!"a fost înfiinţată de scurt timp de către un grup de studenţi şi elevi frumoşi la suflet. Aceştia au strâns alimente, hăinuţe, bani şi jucării şi au mers pe rând la copiii de care au aflat şi care aveau nevoie de orice.
Despre studenţi şi politică s-a mai vorbit. Există o tradiţie îndelungată între studenţi şi universităţi, pe de o parte şi stat, pe de cealaltă parte, tradiţie presărată pe alocuri cu revolte studenţeşti care au adus în genunchi o democraţie.
În rândurile de mai jos voi încerca să surprind într-o notă ironică, statusul studenţimii şi anume că nu e o forţă unită. În general, studentul îşi acceptă indiferent condiţia, fără a lupta pentru drepturile care i se cuvin.
Un echivalent pentru Indignaţi-vă! este Deşteaptă-te!, doar că, în fapt, imperativul din imnul naţional a depăşit rareori starea de declaraţie cântată.
În cazul românilor, predispoziţia spre indignare are ritmuri istorice de exprimare mult mai lente.
