Ce poate fi mai frumos în afara unei tipe ce-şi ucide în voie personajele?
Iată cum îşi face apariţia Andra Pavel.
„Ştiu că aveam şase ani când a murit bunica din partea mamei. O iubeam foarte mult, dar n-am putut să o văd în coşciug, fără viaţă. Toţi ceilalţi nepoţi ai ei, mai mici decât mine, au aprins lumânare la capul ei, eu nu. Nu puteam. Voiam să mi-o amintesc aşa cum era la serbarea de Crăciun, când făcusem poză în hol, eu îmbrăcată ca o zână, ea şi mama îmbujorate şi emoţionate. Au îngropat-o cu ochii deschişi. Au presupus că ea voia să mă vadă pe mine. Nu ştiu. Poate. M-am învinovăţit în momentele în care îmi era dor de ea. Supranaturalul, miracolele şi extratereștrii, însă, nu mă ating. Dacă nu ai dovezi imbatabile, nu ai ce căuta la mine cu cercuri în lanul de porumb.”
„N-a mai zis nimic şi nici eu n-am mai întrebat. Aş fi vrut să-mi mai spună ceva, orice. Îmi plăcea vocea lui într-un mod lipsit de perversitate. Chiar îmi plăcea. Am fost o singură dată la psiholog, o singură şedinţă, şi mi s-a spus că se datorează lipsei de tată. Pe de altă parte, psihologul nu înţelegea cum încă aveam încredere în bărbaţi după atâtea experienţe. Nici eu nu ştiu, dar pe mine nu m-a plătit nimeni să-mi măsor gândurile. Poate că dacă m-ar pune să scriu o carte, aş sta să-mi disec sufletul. Momentan, nu vreau să scot la suprafaţă nimic din ce nu trebuie scos.” (Fragmente din În braţe Străine, Andra Pavel)
De-o calmitate enervantă - aşa cum eu nu am fost vreodată- mi-a răspuns la toate întrebările cu zâmbetul pe buze.
AcademicLink.ro: Mi s-a zis : " eşti nebună, de ce-ţi pierzi vremea cu tâmpenii, de ce să scrii?" Răspunsul meu a fost de fiecare dată acelaşi. Tu de ce?
Andra Pavel: Uau, și ție? Eu am fost întrebată de ce dau banii pe cărți, când pot da pe haine... Ideea e următoarea: pentru ce fac nu primesc momentan decât stima de sine, liniștea vocilor din cap - prea multe uneori și în contradictoriu - și poate, sper, recunoașterea numelui. Scriu pentru că îmi place, pentru că mă relaxează sau mă ajută să trec peste anumite evenimente. Scriu pentru că, da, îmi place când mă trezesc cu mesaje de la necunoscuți, amici fb, care să-mi spună că le place o anume poveste de pe blog, acolo unde doar mă joc. Scriu pentru că acum, două zile fără foaie și pix sunt o adevărată tortură.
AcademicLink.ro: Scrii numai pentru public?
Andra Pavel: Scriu întâi pentru mine. Unele lucruri apar publice. Altele sunt în sertar și așteaptă să îmi revin eu, ca să le pot face publice. Nu scriu pentru public dar, atunci când o fac, mă gândesc la ce se cere... Recunosc, e mult mai plăcut să fii - și - citit. E o satisfacție pe care orice scriitor debutant o dorește, cred eu.
AcademicLink.ro: Sigur că e, dar cum reacţionezi după nişte comentarii negative?
Andra Pavel: Înițial mă supăr, mă întristez, am gânduri ucigașe - pentru manuscrise, nu te îngrijora. În general, în orice dilemă, las să treacă o noapte. Așa se întâmplă și cu reacțiile negative. Le judec din nou dimineață. Dacă sunt fondate, iau măsuri. Dacă nu, încerc să înțeleg de unde apar impresiile. Nu urmez sfaturi, sunt prea orgolioasă pentru asta. Dar le ascult, le judec și aleg din ele sfaturi pe care mi le dau eu singură.
AcademicLink.ro: Totusi, critica-i constructivă! Eu ştiu numai să critic...
Andra Pavel: Ştiu că-i constructivă.
AcademicLink.ro: Dar?
Andra Pavel: Fără dar. Unii își propun doar să dărâme, nu să modifice
AcademicLink.ro: Ce simţi când scrii?
Andra Pavel: Când scriu... Simt că sunt eu. Sau că sunt personajele care, indiscutabil, tot părți din mine. Mă deconectez de cotidian, de ce e în jurul meu, și gândesc așa cum ar trebui să gândească ele, personajele. În ultima vreme, am tot tăcut, pentru că protagonista din ultima mea invenție literară e o tipă căreia nu i-a fost permis să vorbească, să spună ce crede, mult prea multă vreme. Mă simt completă, sigură, fără nicio grijă. Pentru că atunci, acolo, cu foaia în față, chiar sunt.
AcademicLink.ro: Şi cum ai început să scrii?
Andra Pavel: Fara nicio intentie de publicare, la pregatirea de olimpiada din generala. apoi, putin mai serios, cand mi-am facut blogul, prin primavara lui 2010, apoi in vara lui 2010, cand am participat la niste concursuri online..
AcademicLink.ro: Ei, ei, cum ai ajuns să publici?
Andra Pavel: În noiembrie 2010, Oana Stoica Mujea mi-a propus să colaborez cu ea la scrierea romanului „Sărutul morții”. Așa am ajuns să public primul titlu - pe jumătate - deși primul roman e scris dinainte.
AcademicLink.ro: Ce a urmat după?
Andra Pavel: Între propunerea de colaborare și publicarea volumului, am căștigat premiul Blog de Blog pentru cel mai bun blog de literatură, apoi am început să scriu pentru revista online Suspans.ro. Am câștigat concursul organizat de Romanian Crime Writers Club și am publicat al doilea volum, singură de data aceasta, „În brațe străine”, în noiembrie 2011.
AcademicLink.ro: Cum ţi se pare că a primit publicul cel din urmă roman?
Andra Pavel: Reacții până acum au fost puține... Mi s-a spus că uneori personajele par a nu avea experiență de viață și că, pe alocuri, situațiile sunt previzibile. În rest, se pare că e un roman suficient de bun încât să nu primesc prea multe păreri negative. Iar asta mă bucură peste măsură, de vreme ce am lucrat la roman, cu unele întreruperi, mai bine de un an
AcademicLink.ro: Ce ai în pregătire?
Andra Pavel: Am terminat un roman de dragoste, dar încă îl țin la sertar, pentru că are prea multe amintiri printre pagini. Scriu un altul acum, tot de dragoste, iar continuarea de la „În brațe străine” e începută, dar sunt în faza romanelor de dragoste... Nu foarte siropoase, ci reale.
AcademicLink.ro: Ce planuri de viitor ai ?
Andra Pavel: Sper să scriu, așa, romane, cât mai multă vreme. Sper să nu pierd scânteia asta, pentru că, la drept vorbind, e evadarea mea. Planurile nu prea mi le fac, doar le schițez... Acum trei ani nici n-aș fi visat că numele meu se va afla pe coperta a patru volume - Sărutul morții, În brațe străine, „Romanian noir” - în limba engleză și în limba română.
AcademicLink.ro: Mesaj către cititori?
Andra Pavel: Credeam că-i vorbă în vânt, dar cititul chiar te îmbogățește. Chiar și scrisul. Pentru tine. Nu constant, nu neapărat intens, dar cel puțin prima trebuie să fie mereu! Ca să fii bogat, e nevoie de modele, sau de experiențe. Cea mai facilă cale e cea a cărților. Desigur, experiența proprie e mai... intensă. Dar nu poți trăi chiar totul pe pielea ta. Așa că răsfoiți câte o carte, citiți pagini, chiar și aiurea. Poate vă „prinde” vreuna!
AcademicLink.ro: Andra, noi îţi urăm succes pe mai departe!
Andra Pavel: Să ne citim cât mai departe în timp, la fel de veseli ca acum! Mulțumesc!
