
Idealuri romantice, iubire platonică, căsătorie… Vorbim cu Gabriel Jderu, specialist în sociologia emoțiilor, despre sensurile și practicile actuale ale iubirii. Gabriel Jderu este lector universitar la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București și predă cursuri de sociologie a emoțiilor și antropologie urbană.



Sesiunea a început în forţă și nu o poţi evita. Nu ştii de ce să te apuci mai întâi, te întrebi continuu: De ce mereu las totul pentru ultima zi?! Îţi vine să îl parafrazezi pe Andy Anderson: "De ce eu, de ce întotdeauna eu???" Ei, da' nu eşti numai tu în oala asta. Zic de tine, că na, eu aşa fac.
Emoţiile ne poartă de multe ori printr-un rollercoster psihic şi nu pot fi explicate suficient nici în ziua de astăzi, când descoperiri ştiinţifice fără seamăn au loc.Cum din reţele neuronale şi schimburi de substanţe chimice se naşte acest curcubeu fără seamăn al emoţiilor umane rămâne necunoscut până astăzi. Uneori curcubeu, alteori labirint în care ne pierdem fără să găsim vreodată ieşirea.
Odată depăşită vârsta copilăriei şi croindu-ne pas cu pas drumul pe cărarea întortocheată a vieţii, realizăm că lucrurile nu sunt aşa uşoare cum păreau odată. Viaţa este complicată şi ne oferă mereu provocări ce trebuiesc depăşite.
Sentimentul de comuniune socială stă la baza psihologiei lui Alfred Adler, psihoterapeut vienez, iniţial discipol al lui Freud, apoi întemeietorul psihologiei individuale ce are în centru individul, fiecare cu unicitatea specifică a personalităţii sale.



















