AcademicLink

Se numeşte Turcu Bogdan-Lucian şi este student la Facultatea de Medicină ”Victor Papilian” Sibiu, anul I, autorul unui volum de poezii și membru al Cenaclului ”Sunetul muzicii” din orașul natal, Sebeș.

1. Camera-n care-şi uitase surâsul era vopsită-n alb. După ce făcuse câteva noduri rochiei, în care strânse bine eternitatea, o luă din loc spre centrul vechi al oraşului de carton. Oriunde priveai numai băieţi şi fete din hârtie proaspăt vopsită. Cum vedea un nene roz, se ascundea în blocurile cu cinci etaje.

Emilia Faur este studentă în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie Cluj. Îşi împarte timpul între lecturi, muzică, povești și plimbări, asezonate cu multă cafea.

Te voi regăsi într-o dimineaţă „nebună” de luni, eu pufăind dintr-o ţigară, tu scriind pe marginile universului numele meu.
Mai ştii? Cum ne ascundeam de toţi, ne tăvăleam în iarba de-un verde prea crud, desenam pe asfalt poveşti cu creta şi credeam în consistenţa visurilor? Pe-atunci aveai miros de Cat Stevens- Wild World, acum-ori de câte ori ascult piesa îmi vine iz-ul ăla miraculos de tine şi mă chinui să descifrez engima, ce nume îţi purta pielea? De unde-mi puteam cumpăra şi eu, oare găseam la tarabe „piele cu miros de Cat Stevens, piele cu miros de Wild world, piele cu miros de el?” (Asta pentru că la tarabe găseşti orice..)

Aştepţi cu nerăbdare vara? Eşti încă clasa a 12-a? Nu te-ai hotărât la ce facultate să dai?
Am aici un interviu luat Lectorului Univ. Dr. Cristian Iftode.
Poate, cine ştie, te voi avea coleg anul viitor!

Unii zic că n-a copilărit. Unii ştiu că nu ştiu nimic dar îşi neglijează rolul serios dându-şi cu părerea. D-aia n-au interesat-o niciodată ideile altora cu privire la. Şi nu că era arogantă. Îi displăceau tare de tot cei porniţi pe nimicit. Şi dacă ea avea o lume-n care se depărta de toţi, în care siguranţa era la ordinea zile, unde nimeni şi nimic nu o afecta, cum pot “ceilalţi” să mai intre în ecuaţie?

"Sunt o fiinţă cu totul şi cu totul specială. Asta se vede în tot ce fac, în tot ce spun. Nu mă tem de moarte. Când deschid uşa şifonierului, văd o gură neagră hidoasă, intru înăuntru şi mă hlizesc toată noaptea. Nu mişc niciodată un deget pentru altcineva. M-aş descărna de vie, la gândul că aş putea fi întruparea egoismului."

Bunica s-a dus de mult, uneori mai visez că-mi citeşte ca-n vremurile copilăriei. Atât copila bunicii cât şi a pădurilor dese ale Boţeştilor, zic cu o fală de neînchipuit tuturor că, am fost. Nu cred să mai fiu de ceva timp.

"Am 22 de ani; sunt absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii Petrol – Gaze, Ploieşti. Sunt o persoană înţelegătoare, mai tot timpul cu zâmbetul pe buze, detest oamenii prefăcuţi şi ţigările."

Copila uliţei c-un nuc şi-un dud; a Lenuţei pe care o găseai mereu la poartă croşetând şi atunci când o strigam de pe malul gârlei cu duioşie, îşi împreuna mâinile şi mă învăţa “iepuraşul meu iubit, cin’ te-ntrece la fugit?